Apropos

Azi se împlinesc 20 de ani de când pentru prima dată nu s-a mai sărbătorit cu fast dictatorial ziua de naştere a Cârmaciului Iubit. E o zi tristă, pentru că frigul e tot frig iar Cârmaciul, deşi e altul, are aceleaşi apucături. :(

Versuri vechi, semnificaţie nouă?

Astăzi, Alexandru Andrieş

"La curtea lui Vodă e şedinţă mare,
Stau boieri pe scaun, stau şi în picioare,
Se discută probleme, se analizează
Ce nu merge bine, ce incomodează;"
...
"Duşmanul, prin spate, încet şuşotea
Cum că-i tremura mâna fiindcă-i plăcea sa bea"
(evident, e vorba tot despre un "Vodă") :)
...
"Tovarăşul haiduc pare om educat,
Precis că nu-i convine-un astfel de trai agitat...
Pun pariu că la mijloc e un ghişeft barosan
Şi că precis câştigă mult mai mult
Decât câştigăm noi, pe an!"
...
"Teoretic vorbind şi privind obiectiv
Recunoaştem deschis că era cam frig"
(Nu zău? Se pare că e frig mai ales acum!)
...

Blues de sezon

"Mă scol dimineaţa, dar mi-e frig,
Aşa că geamul nu-l deschid...
Mă duc să mă spăl că poate-mi trece
Şi-am noroc, e doar apă rece.
Mă spăl
Şi-mi trece!...

Mă-mbrac şi fug repede în staţie,
Troleibuzul vine, da-i aglomeraţie.
Reuşesc să ajung înăuntru
Şi constat cu uimire că şi-aici bate vântu'...

Avem calorifer la şcoală
Da' nu ne-avem bine cu cei de la centrală.
Aşa că primim pe ţeavă, ferm şi logic,
Buletinul meteorologic:
La munte ninge,
La mare ninge,
La vară ninge!"

Aliodor împărat

Nişte băieţi de pe strada Sapienţei jucau miuţă pe maidan. Bătând mingea şi câmpii cu graţie, se frământau prin talazurile unei furtuni de creier (zisă şi brainstorming). Ce să facă, cum să facă? Cum să-i învingă pe băieţii de pe strada Pacienţei în finala Campionatului Maidanal? Printre altele, s-au gândit şi la trucul cu pietroiul ascuns în minge. Căpitanul echipei adverse avea să dea lovitura de începere şi, lovind pietroiul din minge, să se dea învins fără ca meciul să se fi jucat. Cei de pe strada Pacienţei erau însă (cum altfel?) mai răbdători. Au observat mişcarea, au preluat din fugă ideea, ba mai mult, au şi şmanglit pietroiul. Astfel că, liderul echipei Sapienţei (care devenise lider doar prin împingerea la înaintare de către colegi mai şmecheri) a uitat de toată tărăşenia la care se gândiseră chiar ei, Sapienţarii şi, prostănac fiind, a tras un şut în mingea pietrificată de a văzut victorie. Până spre dimineaţă a rămas doar cu durerea, cu stelele verzi şi cu găluşca înfrângerii. Iată cum, după ce au cochetat cu idei parapsihologice şi ezoterice, după ce l-au avut în preajmă-le pe un anume Aliodor, mare meşter în boscoane, şefii PSD strigă acum ca din gură de şarpe, de ciudă că pietroiul Aliodor s-a dus cu boscoane cu tot la adversar şi i-a facut la energie. Fie vorba-ntre noi, pe preacuviosul Geoană l-ar fi blocat psihologic şi energetic până şi Elmer Fudd, ce să mai vorbim de Bugs Bunny. Că aura malefică din jurul preşedintelui (re)ales e mai groasă decât însuşi obrazul său, asta nu mai e un secret. Situaţia a fost descrisă cum nu se poate mai bine de unul dintre cei mai pragmatici oameni din România, primarul etern de la un punct Cardinal, Mazarin. Omul care reuşeşte să fie reales la Pontul Euxin fără să facă altceva decât să-şi îngroaşe conturile în ritm de samba, yahtistul dansator sau dansatorul yahtist, a declamat scurt şi la obiect: “Trebuie să scăpăm de IUDA ăsta de Băsescu!” Superb. Nu au scăpat. Asta şi pentru că Iuda a învăţat că nu doar el poate fi cumpărat cu arginţi, ci că sunt mult mai mulţi amatori. În primul mandat şi-a asigurat arginţii, iar pentru cel de-al doilea, a început să-i cheltuie eficient. Mai o stea de general, mai un împărat al farmecelor (vezi Aliodor), mai un primar, mai un etc. The End. The end for us?

M.C.S.

Faptul că românca Vanda Hădărean este multiplă campioană MONDIALĂ la fitness mă face să fiu mândru că sunt român, doar aşa, între un zâmbet amar în colţul gurii şi o râgâială zgomotoasă după o bere rasă dintr-o înghiţitură la un grătar (ceafă de porc, evident!) Altfel, plâng cu amândoi ochii. La propriu. În dreptul numelui sportivei ce ne-a reprezentat şi la Campionatul Mondial de Gimnastică artistică (Indianapolis, SUA, 1991 – medalie de bronz) şi la Jocurile Olimpice de Vară (Barcelona, Spania, 1992 – medalie de argint) scrie acum bineînţeles, Canada. Dacă Vanda nu s-ar fi stabilit în Canada, nici nu cred că ar fi avut şansa să fie o apreciată antrenoare de fitness şi să devină campioană mondială de trei ori… Desigur, majoritatea fufelor de mall privesc cu jind la corpul atletic şi sănătos al unei astfel de campioane, în timp ce ling cu nesaţ dintr-o megaîngheţată sau îşi instaleaza poponeaţa rubicondă în scaunul confortabil de X5. Asta în timp ce puhavii lor prieteni, scărpinându-şi cutele de grăsime de pe ceafă visează la unguroaicele fierbinţi ce au participat la acelaşi concurs. În număr de şase (six). Românce zero (null, nema, canci, mulţimea vidă). Eu nu cred că unguroaicele astea trăiesc din competiţiile de fitness – de fapt premiile sunt destul de modeste. Am şi verificat vreo trei dintre ele: Emese Erőss şi Gabriella Horcsak sunt studente, iar Szilvia Czine este supervisor la un cazinou. Ceea ce înseamnă că pentru ele fitness-ul este doar un mod sănătos de a-şi petrece timpul liber. Iar dacă şase unguroaice sunt prezente în finala unei competiţii de anvergură mondială, înseamna că există o masă suficient de practicante ale sportului la nivel de amator şi semi-profesionist, din care să “răsară” câteva “vârfuri”. Prin contrast, la noi e nevoie de 40 de minute de trafic infernal pentru a ajunge la o piscină publică, asta în cazul fericit al oraşelor unde aceasta există, iar o femeie care are inconştienţa să alerge de una singură prin parc este victima sigură a grosolăniilor şi chiar agresiunilor fizice. Ce mai e de adăugat? Că M.C.S nu este nicidecum acronim pentru Ministerul Culturismului şi Sportului ci pentru Mişcarea Contra Statului, o manifestare ce ar trebui să devină tradiţie (măcar) anuală, o Mişcare în care oamenii care mai cred în “Mens sana in corpore sano” trebuie să îi depăşească numeric pe cei care cred în “Mens sana in corpore BAROSANO”.

NB: Culturismul nu înseamnă neapărat pachete de muşchi şi coloşi puşi pe smardoială, ci mai ales cultura fizicului.

Mihai Eminescu: Geniu pustiu

"Când naţiunea e-n întuneric, ea doarme-n adâncimile geniului şi-a puterilor sale neştiute şi tace, iar când Libertatea, civilizaţiunea plutesc asupră-i, oamenii superiori se ridică spre a-l reflecta în frunţile lor şi a-l arunca apoi în raze lungi adâncimilor poporului, astfel încât în sânul mării întregi se face o zi senină, se răsfrânge în adâncul ei cerul. Poeţii, filozofii unei naţiuni presupun în cântec şi cuget înălţimile cerului şi-l comunică naţiunilor respective. Dar sunt nouri care, întunecând cerul, întunecă pământul. O, nourii — regi ai pământului vor mâna totdeauna tunetele lor — rezbele asupra popoarelor de valuri; cu toate că acei nori nu sunt alta decât însăşi respirarea gheţoasă şi întunecată a valurilor nenorocite."

Comisarul conservelor?

Astăzi, românul Dacian Cioloş a fost audiat în Parlamentul European şi confirmat pentru funcţia de Comisar European al Agriculturii, la care fusese nominalizat. Pledoaria sa a stârnit aplauze la final. O fi asta de bine? O fi, pentru domnia sa. Pe noi ne ajută însă cu ceva?
În timp ce noi importăm cea mai mare parte a legumelor şi fructelor, iar fermierii dau din colţ în colţ după motorină, piese de schimb, unii chiar după de-ale gurii, în alte părţi ale lumii, legumele se cultivă în deşert. Dacă despre Israel şi agricultura sa performantă în condiţii hidro-climatice mult mai ostile decât la noi s-au auzit multe, iată că şi în Qatar oamenii scot verdeţuri din piatră seacă, pentru a nu fi total dependenţi de importuri. Aici aveţi un articol elocvent.
Noi rămânem cu solul bun, cu apă suficientă, cu statutul de ţară membră UE şi cu Comisarul pentru Agricultură. Legumele să crească bine-merci la alţii. Suntem bogaţi şi ne permitem să le aducem din Turcia sau Maroc. Şi mai ales, suntem suficient de sănătoşi încât să putem consuma numai conserve.

România 2010

Un muşuroi de furnici. Un muşuroi peste care s-a turnat vitriol pe parcursul unei campanii electorale prelungite şi păguboase. Otrava, a "ars" celulele olfactive ale "furnicilor" şi a dizolvat şi neutralizat feromonii secretaţi de acestea... Astfel, acum locatarii muşuroiului aleargă bezmetici, nerecunoscându-şi proprii semeni, înebuniţi de ură şi pasiuni politice, dezorientaţi şi neştiind care le sunt valorile adevărate. Peste toate, roşi de foame unii, de lăcomie alţii.
Unii locuitori vor pleca din muşuroi. Alţii, vor încerca să se strecoare şi să trăiască sub "umbrela" celor care au harta muşuroiului şi care acum sunt stăpânii absoluţi - căci fără hartă nu te poţi descurca într-un labirint în care simţurile nu te ajută, fiindu-ţi distruse. Iar alţii vor striga în van pentru democraţie, dar vor fi catalogaţi drept demagogi şi spălători de creiere de către cei cu harta şi acoliţii lor... În orice caz, cu excepţia acestora, toţi vor munci mai mult pentru mai puţine grăunţe. Iar depozitul e gol, ba chiar cu datorii imense. Cât despre Fondul Grăunţar Muşuroiesc, nu pare să aducă decât necazuri. Şi, mai rău decât orice, mi-e teamă că în 2010 ne vom mânca unii pe alţii, dar sătui vor fi doar cei din turnul de control.

Noutăţi

Celor care întâmplător sau nu ajung pe acest blog, trebuie sa le urez un sincer LA MULŢI ANI pentru 2010. (Evident, la mulţi ani din’ăia buni!) Aveam de gând să scriu câteva cuvinte despre cum văd eu România şi românii în 2010, însă amân acest lucru câteva zile şi anunţ lansarea unui blog paralel, dedicat exclusiv epigramelor adresate oamenilor politici sau personalităţilor mai mult sau mai puţin merituoase cu care suntem obişnuiţi să facem cunoştinţă în media. Adresa blogului este:
http://epigramiada.blogspot.com

Ideea a apărut în urma concursului lansat de d-l Dan Voiculescu (zis Felix) de a scrie o epigramă pe tema vizitei lui Băse la Grivco, cu “căciula’n mână”. Am considerat că oricum era logic să încep acest blog de epigrame cu ironii la adresa primului om asupra căruia acestea ar trebui să se îndrepte, măcar din simplul motiv că este şeful statului. Am selectat din zecile de catrene pe care le-am lansat pe blogul "motanului" cu ocazia acestui concurs, câteva mai reprezentative.

Lectură placută! :)

PS sau LE (later edit): De fapt ideea unui blog de epigrame mi-a venit cu cateva saptamani inainte, insa concursul mogulului mi-a dat impulsul final sa transform ideea in fapta. :)