Mai actual ca niciodata...

"Generatie, aspiratie, interdictie, demonstratie,
Revolutie, figuratie, emanatie, aberatie,
Informatie, deformatie, opozitie, conspiratie,
Institutie, separatie, prostitutie, decoratie.

Declaratie, peroratie, legislatie, lamentatie,
Retributie, imitatie, satisfactie, betie,
Ocupatie, populatie, consignatie, saturatie,
Emigratie, circulatie, constitutie, ratie.

Compensatie, alocatie, subnutritie, implicatie,
Explicatie, complicatie, educatie, malformatie,
Restrictie, militie, protectie, politie,
Pretentie, corectie, atentie, detentie.

Productie, reductie, constructie, obstructie,
Seductie, deductie, vocatie, hotie,
Democratie, intentie, tehnocratie, directie,
Birocratie,infectie, bogatie, FRECTIE."

Multumim Vali Sterian.
Odihna si pace, acolo unde esti tu.

Jupân peste jupâni

Să trecem direct la subiect, fără introduceri alambicate. Acesta va fi un text scurt ca un dos de palmă peste botul proastei ăsteia de democraţie. Fără filozofeli aiurea şi fără metafore. Ce-ţi trebuie să fii campion mondial la box profesionist? Sute de meciuri în care să învingi şi prin care să urci din ce în ce mai sus în clasamente şi în ochii impresarilor. Şi a caselor de pariuri, evident. E cam complicat totuşi. Cam obositor. Nu e mai simplu să-l prinzi cumva pe Bute la înghesuială şi să-i razi o scatoalcă după ceafă? Dacă-l pui grămadă pe campionul mondial, nu se cheamă că eşti mai tare decât un campion mondial, deci eşti TU campionul campionilor? Hai să nu ne gândim la o cafteală în parc, ci chiar la un meci organizat. Dacă cineva ar avea „manetele” în mână, manete care să-i permită să-şi organizeze un meci direct cu Bute şi, având arbitrii, sala şi chiar şi soarta de partea sa, l-ar învinge prin KO intr-o repriză scurtă de 24 de ore la DNA (sau măcar i-ar arăta la puncte că nu are nici o şansă) – asta n-ar însemna că acel cineva ar fi un fel de campion mondial? Nu mai trebuie să-i învingă pe sutele de adversari ai lui Bute, ci doar pe acesta şi gata, se ştie cine-i cel mai tare. Aţi înţeles deci ideea. Jupânul care vrea să ţină-n frâu toată ţara, nu are nevoie să se apuce sistematic, metodic şi meticulos să scoată din mânecă dosar după dosar pentru fiecare dintre jupânaşii, baronaşii, boierii sau tartorii mărunţi. Îl scutură puţin pe ăl mai mare dintre boieri şi efectul e acelaşi. Masculul alfa şi-a reconfirmat domnia simplu, scărmănându-l pe cel mai masiv dintre masculii beta, nu obosindu-se să-i tăvălească pe toţi. Jap!

Context "istoric": aceasta "jupaniada" a fost scrisa dupa arestarea mogulului din Baneasa, Puiu Popoviciu.

Maxima zilei - de actualitate :)

"Life is hard. But if you're dumb, it's even harder" - John Wayne.
(Viata e grea. Dar daca esti prost e si mai grea.)

Gandul zilei

Justitia e oarba - ni se spune mereu. Parol? Eu cred ca nu e oarba, ci doar inchide ochii, pentru un pret corect...

Made in Romania

In vremea studentiei, bucatar de ocazie si, mai mult pentru propriile nevoi, nu suportam conceptul de reteta. "Ce lucru inutil!", gandeam pe atunci. Ce sa fac cu o aparent delicioasa reteta de rata la cuptor cu varza rosie, cand mie imi lipseau ghimbirul, coriandrul si tot felul de alte condimente insiruite frumos la ingredientele retetei? Unde mai pui ca rata era doar prin vazduhul in care plutea si mirosul de varza. Miros de la vecini, desigur. Inchideam cartea de bucate ca pe un pretios roman science fiction si o puneam pe raftul cel mai indepartat, apucandu-ma gospodareste de curatat cartofi si transat slanina. Prin combinatie cu al treilea ingredient magic, ceapa, reuseam o reteta proprie si de fiecare data unica, de mancare ardeleneasca megacolesterolica. Daca inainte mai radeam si o palinca de prune iar dupa, un spritz-doua de Tarnave, eram un om cu adevarat fericit si chiar ecologist, rata ramanand in libertate, iar porcul ce furnizase slanina neavand oricum sanse prea mari sa prinda pensia (totusi, nu am inteles niciodata de ce porcii sunt de cinci ori mai grasi ca oamenii si cu toate astea nu fac infarct miocardic).

Cand m-am mutat la apartament si aveam bucatarie, aveam in sfarsit cate o cutiuta cu fiecare din acele prafuri si frunze minunate care dau gust mancarii si evident, am luat o rata si am gatit-o cum se cuvine. Student inca, nu prea stiu cum am gasit banii pt ingrediente, cert e ca m-am invatat incet-incet cu binele si am inceput sa apreciez tot mai mult retetele mai elaborate si mai costisitoare. Foloseam ingrediente care nu mai erau la indemana de prin ograda parintilor, cum era porcul, ceapa si cartoful. Am inceput deci sa ma obisnuiesc cu ceva bun dar pentru care nu aveam resurse si, azi pe datorie, maine pe imprumut, am ajuns intr-o buna zi la o criza de toata frumusetea. Moment in care, am primit un e-mail care imi spunea sa consum doar produse proprii, ca solutie de a ameliora criza, daca de iesit din ea oricum nu se poate prea curand. Cu alte cuvinte, sa ma intorc la slanina, ceapa si cartofi, gatite in 14 feluri diferite de mancare, in functie de ordinea in care le arunc in tigaie sau forma in care sunt taiate. Nasol moment. Oare asta e tot ce pot face? Sa ma intorc doar la ceea ce produc in ograda e intelept, cu siguranta, dar oare nu ar fi fost mai intelept ca in tot acest timp sa-mi fi dezvoltat gospodaria proprie, mai cu un strat de patrunjel, mai cu o tarla de rosii, mai cu o gaina in cotet?

Cu draga inima m-as intoarce la produsele din ograda daca as avea ce sa aleg cat de cat de acolo. Iar sa ma cert cu parintii ca nu au crescut altceva decat porci, nu e o solutie. Probabil ca mai realist este sa strang din dinti si sa ma apuc chiar eu sa fac ceva mai mult si mai divers decat au facut-o cei de pana acum. Cati mai sunteti gata sa faceti asta? Cati putem sa lasam foie gras gasit de-a gata pentru un caltabos la care sa fierbem insine orezul? Cum putem resuscita o gospodarie rurala doar cumparand din locul nostru caldut de la oras din cand in cand, mere organice in detrimentul celor preafrumoase din import? Oare daca mergem macar in weekend sa mai proptim cate o scandura si sa ranim la vaci nu ajutam mai mult decat lansarea demagogica a unor apeluri patetice la a cumpara "orez romanesc" - de parca chiar ar exista asa ceva?

Intrebari retorice la care ar trebui sa meditam cu totii, pentru ca Romania este oarecum chiar aceasta gospodarie uitata de la tara, pe care incercam in al doisprezecelea ceas sa o resuscitam oferindu-i mosneagului pensionar o taraba intr-o piata volanta.

Nota: acest text a fost scris in data de 19 Noiembrie 2008. Era o reactie la indemnurile primite prin e-mail si pe toate canalele media de a consuma doar produse romanesti. Deoarece criza se adanceste si textul e mai valabil ca oricand, am decis sa-l postez pe blog chiar si acum, dupa aproape trei luni.

In Memoriam

Grigore Vieru - In limba ta

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

Black & White

Razboiul dintre “alb” si “negru”, intrebarile despre cat “gri” si cata “culoare” exista sau trebuie sa existe in viata noastra, precum si eterna dilema referitoare la ce e bine si ce e rau sunt toate lucruri ce framanta umanitatea de mii de ani si vor incuia multe minti luminate si de acum incolo, alte mii de ani, in cazul in care vom mai rezista ca civilizatie atat de mult.

Astfel, nu imi propun sa filozofez pe aceste teme, ci doar sa ma joc putin cu un bulgare alb de zapada, dar si cu o gramajoara de funingine, separat dar si amestecate... Partea interesanta este ca initial bulgarele e chiar alb si gramajoara de funingine chiar neagra, iar cu multa greutate si mare grija, o vreme le putem pastra asa cum erau la inceput. Pe masura ce inaintam in viata, in mod paradoxal, cu cat invatam mai mult care sunt lucrurile ce ar trebui sa fie albe si care sunt cele murdare, de care trebuie sa ne ferim, cu atat le amestecam mai mult si ne e greu sa ne pastram curati. Trecerea prin viata nu pare decat o calatorie cromatica de la alb si negru spre gri, cu rare si scurte episoade multicolore, numite indeobste “fericire”. Oare odata amestecate, zapada si funinginea, mai poate fi “desfacut” bulgrele jegos inapoi in ceva pur si altceva absolut impur pe care sa il definim bine si sa-l aruncam la gunoi? Si apoi, chiar daca am putea, unde ar fi acel gunoi? Suntem siguri ca putem pastra groapa de gunoi departe de noi fara sa ne afecteze, fara ca o rafala de vant sa starneasca praful negru si sa-l depuna pe pervazul locuintei noastre imaculate? Dupa cum spune legea universala a curateniei, nu poti curata ceva fara sa murdaresti altceva. In schimb, poti sa murdaresti totul, fara sa cureti nimic. Poate ca intr-o lume inevitabil murdara, singura misiune realista la care ne putem angaja este aceea de a curati periodic ce e in jurul nostru, murdarind ceva ce putem arunca, ceva de care ne putem lipsi. Si mai ales, incercand din rasputeri sa evitam a murdari totul, fara sa curatim nimic... 

Sa trecem putin la zona gri. Doi colegi de serviciu, isi luau in fiecare dimineata cafeaua la birou, insotita de cate o tigara.

-         Oare o fi pacat sa fumezi? intreaba unul dintre ei.

-         Nu stiu, am sa-l intreb pe preot, raspunde celalalt, afisand siguranta ca raspunsul il va afla in modul cel mai corect.

A doua zi, la cafea, tragand din tigara, cel de-al doilea declara:

-         Popa a zis ca e pacat sa fumezi.

-         Serios? Nu m-as fi asteptat. Am sa-l intreb si eu...

A treia zi, cei doi reiau subiectul:

-         Am intrebat si eu preotul, si mi-a spus ca nu e pacat!

-         Nu se poate! Pe care preot l-ai intrebat?

-         Pe Cutare.

-         Si eu, tot pe Cutare! Cum sa ne dea acelasi om, la aceeasi intrebare, raspunsuri diferite? Ia stai putin, tu cum l-ai ntrebat?

-         Pai eu i-am zis “Parinte, pot sa fumez in timp ce ma rog?”, iar el mi-a raspuns “nu fiule, asta e mare pacat!”

-         Ei vezi, asta era atunci! Eu l-am intrebat “parinte, pot sa spun o rugaciune, in timp ce fumez?” - iar el mi-a raspuns “sigur ca da, fiule, asa face un bun credincios.” 

Apoi, apropiindu-se incheierea de luna, cu multe dosare de rezolvat, cei doi lasa tigara si se apuca de treaba. Dupa cate o vizita a fiecaruia in biroul sefului, se intalnesc din nou la fumoar. Unul dintre ei, era bucuros ca pleaca in concediu. Celalalt, frustrat ca din cauza sfarsitului de luna tocmai nu poate sa isi ia cateva zile libere... Secretul? Acelasi ca si cu popa.

-         Sefu' pot sa-mi iau si eu cateva zile libere, chiar daca avem mult de lucru, insa am mare nevoie? Uite, o sa-mi iau dosare acasa sa lucrez si de acasa.

-         Nici vorba! Stai aici pana terminam treaba.

Cel de-al doilea:

-         Sefu, in timp ce-s in concediu pot sa si lucrez la cateva dosare de acasa?

-         Sigur ca da! 

Desigur, talcul poestii e legat de abilitatile diplomatice de a prezeta o aceeasi problema in mod diferit, cu rezultate diferite. Insa e foarte interesant si aspectul mixturii unor lucruri ce ar trebui sa fie imiscibile. Nu ar fi evitate astfel de neclaritati daca fumatul si rugaciunea, sau dosarele de la serviciu si concediile nu ar fi amestecate? Am vrea sa fim puri, dar nu ne vine la indemana sa renuntam la vechile obiceiuri impure. Am vrea sa muncim, dar fara sa renuntam la concediu. Sa mancam pe saturate dar sa ne pastram silueta. Sa conducem sportiv, dar fara sa consumam benzina. In general, sa primim cam tot ce dorim de-a gata, cu eforturi si costuri minime si, daca se poate, fara sacrificii. Am uitat de mult de Mesterul Manole. Acum vrem doar sa obtinem totul, far sa sacrificam nimic.

Pierduti in detaliile si metehnele zilnice ale unui mod de viata in care impacarea unei capre nesatule cu o varza rebegita reprezinta un rau necesar cu care ne-am obisnuit atat de mult, incat ni se pare nesemnificativ, oare cat de mult si, mai ales, pentru cata vreme, ne putem pastra fermi, principiali, fara compromisuri si fara negocieri cu noi insine?