M-am hotărât!

Partea II: Vocea raţiunii

Şi totuşi… doar n-o să creadă cineva că cei ce dorim ca în fruntea ţării să nu mai auzim hăhăieli şi minciuni ne-om apuca să-l votăm pe Băsescu, doar ca să le demonstrăm celor 30% din oameni ce l-au susţinut în primul tur că s-au înşelat.
Şi totuşi… nu se mai poate cu mizeria actuală şi concentrarea a tot mai multor decizii la cheremul unui singur om – un om cu atitudini de neom, cu porniri violente şi autoritare. Chiar dacă vom înlocui brusturele cu pălămida, trebuie menţionat că un brusture ce s-a înrădăcinat pervers şi periculos în ultimii cinci ani este mai periculos decât o pălămidă proaspătă. Cu atât mai mult cu cât, dacă acest brusture un va fi deranjat nici în următorii cinci ani, el va deveni de mărimea unui copac – înconjurat de pământ rămas sterp.
A-l vota pe Geoană este un şut un fundul nostru rebegit de datorii şi nevoi. Este probabil şutul de care avem nevoie pentru a merge încă un pas – mititel – înainte.
Câştigul Guzganului Rozaliu va fi evident pierderea noastră. Însă nu avem altă şansă, decât să permitem găştii pesediste să mai fure cinci ani, pentru a ne trece puntea cum-necum, până la următoarele alegeri când, speranţa de a avea din ce alege ceva mai de soi ne va da un nou suflu. Sau poate nu…

The puppet of Masters

Dacă până acum ştiam că sforăriile imobiliare se măsoară în becali, că incultura se măsoară în vangheli, ori că mârlănia poate fi cuantificată în băseli, iată că acum s-a confirmat o nouă unitate de măsură în sistemul internaţional: prostănăceala penibilă se măsoară în geoani. După “aviara grippa” sau “sălaina cienăl”, permiteţi-mi să mai englezesc o expresie, ca rezultat direct a prestaţiei prezidenţiabilului Geoană: “The Master of Prostănacs”.

M-am hotărât!

Partea I: Vocea răzbunării

După ce am fost puţin dezumflat duminică seara, deşi mă cam aşteptam la scorurile anunţate, după ce am fost mahmur politic şi indecis caragialeşte, am avut o revelaţie, pe care doresc să o împărtăşesc tuturor: M-am hotărât! în turul 2 votez BĂSESCU!
Singura variantă de a schimba ceva in ţara asta, de a desţeleni evul mediu care domneşte în mafiile rurale de partid este să le dai ceea ce doresc. Daca 50% nu votează, iar peste 60% din cei care votează vor să meargă înapoi nu înainte, atunci poate exact de asta avem nevoie. Cei care preferă să stea ore întregi la coadă pentru a vota de 3-4 ori candidatul indicat de şefu', numai pentru o sacoşă cu praz, doi litri de ulei (probabil de import, căci la producţia internă nu stăm prea bine) sau promisiunea păstrării iluzorii a unei slujbe care oricum era o umbră, ei bine, aceia merită poate cu prisosinţă să trăiască cu 50 de euro pe lună şi să cotizeze cu bruma lor de venit minim la vuitoanele udreşti, la reingirovere şi la succesuri. Dacă se taie pădurile şi sunt alunecări de teren din cauza asta, ce mai contează, căci noi nu ştim să gândim cu capul nostru, noi votăm cum ne spune “primarele”. Daţi-i pulimii (cum o numeşte bombonel, tocmai el rafinatul), exact ceea ce merită. Votaţi Băsescu, căci el e bun pentru ei. Nu, nu suntem in situaţia ca dintre două rele, din nou, să fim nevoiţi să-l alegem pe cel mai puţin rău. Trebuie să-l alegem pe cel mai rău, poate doar aşa ne mai trezim. Cei care au puţin cap şi un job cât de cât, se vor descurca cum-necum indiferent cine va fi preşedinte. Prea puţin mă doare pe mine dacă va fi geoană, antonescu, băsescu, sau kelemen hunor. ştiu destula engleză încât prin aeroporturi sa nu mă dau de gol de unde vin. Dar pentru pulime, va rog eu, votaţi Băsescu. Lor le-ar prinde bine. Ei nu au nevoie de drumuri, canalizare sau şcoli. Ei au nevoie, amarâţii, de circ. Nu staţi acasa, veniţi la vot. Poate aşa mai pleacă încă vreo 2 milioane din ţară, la spălat wc-uri. Ei vor trimite bani acasă şi astfel, România va ieşi din criză. Cunoaşteti un plan anti-criză mai bun? Pe bune acum. Daţi-i omului incă un mandat, căci în primul nu a reuşit să-i prostească pe toţi. Va rog, ieşiţi la vot!

O beţie cu Popeye

Mahmureala-mi de după alegeri prezintă toate simptomele uneia de după o noapte albă cu mult tutun şi mult alcool: durere de cap, gura uscată şi gust amar, greaţă. Ba în plus, ţine şi destul de mult.

Ei bine, acum, la o ciorbă acrită cu borş electoral, incerc să-mi pun ordine în gânduri. În 2004 m-am îmbătat de speranţa că Popeye va putea dărâma mafia guvernamentală instituită de pesedei, sub oblăduirea bombonelului. A reuşit, e drept, doar cui pe cui se scoate, nu-i aşa? A ras o mafie ca s-o înlocuiască cu alta. În 2009, ne îmbătăm de speranţa că toate forţele reunite ale “celorlalţi” nu vor pune geoană pe geoană până nu îl vor trimite pe Popeye din nou pe mare. Ei şi ce? Ce vor pune în loc? Se pare că intrăm din nou în acest bordel numit politică, unde, pe banii noştri, două curve mediocre ne regulează cu alternanţă de 4-5 ani. Ne-am scârbit atât de mult de cea care prestează acum, încât fosta, cea din 2000-2004, ni se pare aproape fecioară şi ne vine s-o invităm la vals numai ca să scăpăm de cea al cărei hăhăit sună periculos a sifilis social.

Iar dacă încerci să-ţi înfrânezi activitatea sexo-politică şi să te ocupi de altceva, nu prea ai unde să evadezi, decât tot în aburi de alcool. Cu care să-ţi îmbeţi minţile şi să întrebi tragi-comic: “Hâc, vorba e, eu DE CE să mai votez?”

"Nu trage dom' Semaca! - acum nu mai are rost..." - anonim

Adio, maestre, dar ramai cu noi!
Nu pot Tarnavele sa dea atat sec de regiune superior cat am vrea noi sa varsam in tarana. Sa-i fie tarana usoara si cu iz reavan de verde crud...

Cand mergeti pe litoral

E vara, e cald, multi oameni merg la mare, in frumoasa noastra tara. La Marea Neagra. Cititorule, cand te avanti cu jdemii de kilometrilaora pe "Autostrada Soarelui", cand stai fiert in masina, asteptand 40-50 de minute sa platesti taxa la podul de la Cernavoda, adu-ti aminte de cei care au murit la CANAL si mediteaza la aceste versuri:

CANALUL
de Andrei Ciurunga

Aici am ars şi-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinţii din ţărână,
şi aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.

Pe-aceste văi şi dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am aşternut pe gene
şi le-am gustat în inimi rădăcina.

Aprinşi sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi şi goi pe ger şi pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunare şi Mare.

Trudind, flămânzi de cântec şi de pâine,
înjurături şi pumni ne-au fost răsplata.
Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.

Istoria, ce curge-acum întoarsă,
va tine minte şi-ntre foi va strânge
acest cumplit Danubiu care varsă
pe trei guri apă şi pe-a patra sânge.

Iar cântecele smulse din robie
vor ctitori, cu anii care vin,
în cărţile pe care le vom scrie,
o noua Tristie la Pontul Euxin.

Mai multe poezii de Andrei Ciurunga, supranumit "Poetul Canalului", puteti citi aici.

Nu se-aude nici Musca!

Scrisoare deschisă domnului Liiceanu.

Domnule Gabriel Liiceanu,

Nu sunt un filozof, ba chiar un semidoct, prin asta înţelegând că nu sunt capabil să scriu în ritmul în care executaţi zâmbitor plecăciuni către o coadă de topor ce ne conduce cu tupeu şi prost-gust de câţiva ani de zile. Am început parafrazând propria dumneavostră scrisoare deschisă către doamna Mona Muscă – scrisoare în care vă arătaţi dezamăgit, frustrat şi umilit de adevărul crunt al colaborării respectivei doamne cu fosta Securitate. “Nu mi-a fost dat să văd în aceşti 16 ani ceva mai jalnic decât spectacolul pe care mi l-aţi oferit d-voastră” – i-aţi adresat atunci, în scris, doamnei Muscă. Ei bine, “never say never” spun anglo-saxonii. Nu cred ca bănuiaţi atunci faptul că, la nici trei ani, veţi fi chiar d-voastră actorul unui spectacol şi mai jalnic, atribuindu-vă singur noul record de umilinţă publică, penibilitate şi lipsă de coloana vertebrală.

Cu ce vă poate avea la cherem un parvenit incult şi dezgustător de îngâmfat, un reprezentant de frunte al categoriei bipede despre care clamaţi că vă repugnă, astfel încât să-i faceţi sluj frumos? V-am privit zâmbindu-i îngăduitor în timp ce vă jignea nonşalant, pe d-voastră şi pe toţi intelectualii ţării, echivalând “filozofi” cu “tâmpiţi” şi am avut în faţă imaginea unui chinuit animal de circ ce strangulat fiind de părţi sensibile ale corpului cu un ştreang aproape invizibil, face tumbe prosteşti pentru a ferici un public incapabil să-i înţeleagă drama şi pentru a-şi primi o porţie râncedă de mâncare. Din ce este fabricat ştreangul d-voastră? Care sunt părţile sensibile de care v-a înhăţat? Cum este posibil să nu aveţi replică, să nu se audă nici măcar Musca, ci doar vocea hăhăită a preşedintelui? La fel ca şi ursul de la circ, nu păreaţi prea fericit, dar totuşi înghiţeaţi jignirile. Aţi aruncat cu piatra, ca într-o pildă biblică, fără să vă evaluaţi cu adevărat dacă nu cumva sunteţi la fel de “turnător de bună voie şi neşantajat de nimeni”, cum îi spuneaţi doamnei Muscă. “Aţi turnat pentru o fărâmă de putere”. Iar d-voastră aţi scris un “Apel către lichele” fără să aveţi decât reacţia pupincurismului atunci când una din acele lichele incriminate v-a asimilat rânjind cu un tâmpit. Ce metamorfoză inversă a putut transforma un fluture într-un vierme?

Până când veţi fi capabil să răspundeţi cu fruntea sus acestor întrebări, fac apel la celebrul sul de hârtie adus de Victor Rebengiuc la TVR în 1990, folosind acelaşi îndemn: “Ştergeţi-vă la gură!”