Să trecem direct la subiect, fără introduceri alambicate. Acesta va fi un text scurt ca un dos de palmă peste botul proastei ăsteia de democraţie. Fără filozofeli aiurea şi fără metafore. Ce-ţi trebuie să fii campion mondial la box profesionist? Sute de meciuri în care să învingi şi prin care să urci din ce în ce mai sus în clasamente şi în ochii impresarilor. Şi a caselor de pariuri, evident. E cam complicat totuşi. Cam obositor. Nu e mai simplu să-l prinzi cumva pe Bute la înghesuială şi să-i razi o scatoalcă după ceafă? Dacă-l pui grămadă pe campionul mondial, nu se cheamă că eşti mai tare decât un campion mondial, deci eşti TU campionul campionilor? Hai să nu ne gândim la o cafteală în parc, ci chiar la un meci organizat. Dacă cineva ar avea „manetele” în mână, manete care să-i permită să-şi organizeze un meci direct cu Bute şi, având arbitrii, sala şi chiar şi soarta de partea sa, l-ar învinge prin KO intr-o repriză scurtă de 24 de ore la DNA (sau măcar i-ar arăta la puncte că nu are nici o şansă) – asta n-ar însemna că acel cineva ar fi un fel de campion mondial? Nu mai trebuie să-i învingă pe sutele de adversari ai lui Bute, ci doar pe acesta şi gata, se ştie cine-i cel mai tare. Aţi înţeles deci ideea. Jupânul care vrea să ţină-n frâu toată ţara, nu are nevoie să se apuce sistematic, metodic şi meticulos să scoată din mânecă dosar după dosar pentru fiecare dintre jupânaşii, baronaşii, boierii sau tartorii mărunţi. Îl scutură puţin pe ăl mai mare dintre boieri şi efectul e acelaşi. Masculul alfa şi-a reconfirmat domnia simplu, scărmănându-l pe cel mai masiv dintre masculii beta, nu obosindu-se să-i tăvălească pe toţi. Jap!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere